Profesia de fizioterapeut s-a reglementat în România prin Legea nr. 229 din 17 noiembrie 2016 privind organizarea şi exercitarea profesiei de fizioterapeut, precum şi pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Fizioterapeuţilor din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 939 din data de 22 noiembrie 2016.
Până la apariția acestei legi statutul fizioterapeutului în România nu era reglementat explicit. Din acest motiv, s-au produs o serie de erori, care au generat multiple neajunsuri pe mai multe planuri:
- din punct de vedere educațional: Fiecare universitate care avea o specializare de licență ce ducea către specializarea de fizioterapeut (conform COR 2018, grupa de bază 2264) propunea o curriculă subiectivă adaptată capacităților proprii de susținere. Acest fapt a produs discrepanțe mari în ceea ce privește pregătirea viitorilor profesioniști, calitatea actului educațional pe tot teritoriul României precum și calitatea serviciilor furnizate pacientului.
- din punct de vedere al ocupării forței de muncă: Ocuparea unui loc de muncă pentru fizioterapeut se făcea în urma obținerii unei Autorizații de Liberă Practică, eliberată de Direcțiile de Sănătate Publică județene. Acestea însă, nefiind specializate în cunoașterea profilului profesional, au autorizat persoane licențiate și în alte domenii să practice profesia de fizioterapeut (ex. profesori de educație fizică și sport);
- din punct de vedere al exercitării profesiei de fizioterapeut: acest lucru se petrecea fără reguli de conduită profesională și de conlucrare cu alți specialiști din domeniul sănătății, fizioterapeutul găsindu-se deseori în poziția de a nu ști cum să relaționeze în anumite situații cu pacienții, medicii, asistenții medicali și alte categorii profesionale. De asemenea, recunoașterea profesiei în țările Uniunii Europene era sancționată cu un minim de 2 ani de muncă în țara de proveniență, măsuri compensatorii (examen sau practică clinică în instituții autorizate de către organul profesional reglementativ);
- din punct de vedere al adresabilității pacientului: crearea unei stări de confuzie a pacientului în legătură cu competențele profesioniștilor.
Reglementarea profesiei de fizioterapeut, realizată prin Legea 229/2016, va aduce următoarele beneficii:
- constituirea Colegiului Fizioterapeuților din România – CFZRO, care va continua reglementarea profesiei în detalii amănunțite, cu scopul de a obține o profesie unitară, legiferată și puternică;
- curriculă/program de pregătire unitară pentru toate instituțiile de învățământ superior cu programe de studii de licență acreditate sau autorizate provizoriu, care să asigure standardele de calitate ale profesiei, compatibile cerințelor UE;
- accesul la piața muncii fără discriminări date de diferitele titluri de calificare obținute de absolvenți;
- un singur titlu profesional;
- autorizație de liberă practică acordată doar persoanelor cu licență de specialitate;
- norme de conduită profesională;
- accesul la cursuri de formare profesională continuă avizate după norme bine stabilite, care sa aducă în mod real plus valoare pregătirii fizioterapeuților români;
- card profesional european al fizioterapeutului, care va facilita recunoașterea internațională a profesiei.